duminică, 6 octombrie 2013

O minune a Sfantului Nectarie de Eghina

 "Revin din nou cu multumiri aduse Sfantului Nectarie. Avem un caine batran, sa tot aiba vreo 15-16 ani, cam de vreo 2 ani abea reuseste sa mearga ca un batranel cu cadru ortopedic, din cauza reumatismului. Nu prea mai vede bine si nici nu prea mai aude. Insa noi il iubim, e cainele nostru. Cea ce este de admirat la el este ca desi are toate aceste neputinte si-a pas...trat atitudinea si vointa ferma de a fi stapanul si paznicul de incredere al curtii cum a fost atatia ani. E chiar interesant sa vezi cum inca reuseste sa tina necunoscutii la poarta prin hotararea si agresivitatea cu care latra desi oricine vede ca de-abea mai reuseste sa stea in picioare si ca ii trebuie ceva timp pana reuseste sa parcurga cativa metri de la casuta lui pana la poarta. Zilele trecute situatia lui s-a inrautatit considerabil. Nu mai reusea sa se ridice de jos si chiar daca dupa mai multe incercari a reusit totusi cumva sa o faca, s-a rasturnat repede pe o parte. Se vedea pe el ca nu mai are nici o putere, nu mai latra la nimeni, a inceput sa refuze si mancarea si nici nu mai tresarea daca vorbeai cu el. Eram sigur ca i se apropie sfarsitul. Mi-a parut atat de rau ca o sa ne paraseasca as fi vrut sa mai stea cu noi o vreme chiar daca nici macar nu ar mai fi latrat la nimeni de-acuma incolo, doar pur si simplu sa-l vad ca e in curte. Mi-a parut rau si de momentele in care de-a lungul vietii lui nu mi-am facut intodeauna timp sa-l mangai si sa vorbesc cu el desi imi arata ca are nevoie sa-i acord si lui un pic din timpul meu. Am inceput sa plang ca un copil, si printre suspinuri Il rugam pe Sfantul Nectarie sa-l mai lase un pic printre noi si daca se poate sa-i mai usureze si lui un pic viata, amintindu-mi in acelasi timp, cum mai demult ma rugasem la fel pentru un iepuras care, era in pragul mortii si care acuma traieste si e sanatos. Incet, incet a a inceput sa mai manance cate ceva asa stand jos in casuta lui, apoi cu greu a reusit sa iasa afara. A doua zi l-am gasit la poarta la datorie cu aceiasi vointa si fermitate si acelasi latrat pe care le avea si inainte. As fi fost multumit si doar daca ar fi inceput si el sa manance si sa se mai plimbe prin curte si sa mai "vorbeasca" cu cele doua pisici pe care le avem si care uneori cand e mai frig intra in casuta lui iar el le tolereaza langa el fara sa se supere, nu ma mai asteptam sa iasa la datorie cum se spune, dar iata ca Sfantul Nectarie l-a readus la starea de dinainte in timp ce eu credeam ca n-o sa mai traiasca.
Multumesc Sfantului Nectarie ca mi-a ascultat ruga. "

Vasile, 06.03.2012
 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu