…Dumnezeu să ne
binecuvânteze pe toţi şi pe toate. "
Dickens, Colind de Crăciun
Casa — parter şi etaj în stil olandez — unde locuiesc văduva doamnă Iosif, cele trei fiice ale ei, o bunică senzaţional de bătrână, încă o nepoată, o bucătăreasă şi două jupânese, e pe strada Justiţiei; îşi mai au domiciliul acolo patrusprezece pisici adulte şi nouă câini şoricari. Dintre pisicile adulte, de vârste diferite, sunt mereu gravide vreo câteva, iar prin colţuri se află coşuri cu noi prăsile: pui care abia au făcut ochi, vietăţi cu aspect de şoareci şi mâţişoare pufoase şi jucăuşe. Şoricarii se înmulţesc şi ei, cu mai puţină intensitate, dar constant. Între aceste două specii şi între toate aceste animale se creează complicate relaţii de rudenie, care l-ar ului (1966) pe Claude Levi-Strauss, răsturnându-i structurile endogamice. Pe scara interioară a casei — destul de prost luminată (clădirea întreagă-i cam părăginită) — este primejdios să circuli, furnicându-ţi între picioare tot felul de făpturi în diverse stadii ale creşterii. În sufragerie, la orele de masă, se adună în cercuri concentrice toate animalele.
Locuitoarele umane ale casei adoră câinii şi pisicile, le acordă cea mai devotată grijă şi le sunt roabe.
E ca într-o piesă de Noel Coward şi ca într-un roman de Dickens.
Se simte că asupra casei acesteia duhul lui Dumnezeu se lasă adeseori.
Dickens, Colind de Crăciun
Casa — parter şi etaj în stil olandez — unde locuiesc văduva doamnă Iosif, cele trei fiice ale ei, o bunică senzaţional de bătrână, încă o nepoată, o bucătăreasă şi două jupânese, e pe strada Justiţiei; îşi mai au domiciliul acolo patrusprezece pisici adulte şi nouă câini şoricari. Dintre pisicile adulte, de vârste diferite, sunt mereu gravide vreo câteva, iar prin colţuri se află coşuri cu noi prăsile: pui care abia au făcut ochi, vietăţi cu aspect de şoareci şi mâţişoare pufoase şi jucăuşe. Şoricarii se înmulţesc şi ei, cu mai puţină intensitate, dar constant. Între aceste două specii şi între toate aceste animale se creează complicate relaţii de rudenie, care l-ar ului (1966) pe Claude Levi-Strauss, răsturnându-i structurile endogamice. Pe scara interioară a casei — destul de prost luminată (clădirea întreagă-i cam părăginită) — este primejdios să circuli, furnicându-ţi între picioare tot felul de făpturi în diverse stadii ale creşterii. În sufragerie, la orele de masă, se adună în cercuri concentrice toate animalele.
Locuitoarele umane ale casei adoră câinii şi pisicile, le acordă cea mai devotată grijă şi le sunt roabe.
E ca într-o piesă de Noel Coward şi ca într-un roman de Dickens.
Se simte că asupra casei acesteia duhul lui Dumnezeu se lasă adeseori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu