Sa ne rugam Sfantului DIMITRIE BASARABOV, ocrotitorul animalelor si al Bucurestiului pentru catelusii nostri prigoniti!
"Una din intamplarile pentru care era considerat un sfant, un inger pe pamant, a fost aceea cand Dimitrie, urmarindu-si turma, din nebagare de seama a strivit sub incaltarile sale un cuib de pasari, ucigand toti puii golasi. Ca sa-si pedeps...easca picioarele criminale, Dimitrie s-a descaltat si trei ani in sir si-a pascut vitele descult, vara si iarna. Umbla descult printre pietre si maracini, pamant parjolit de arsita si sloiuri de gheata, in chip de ispasire.
Dar aceasta penitenta i s-a parut prea blanda. Cunoscand din drumurile sale de pastor o pestera unde-si avea salasul o manastire, el s-a dedicat vietii monahale, atat de aproape de sufletul sau neprihanit. Dimitrie renunta la toate desfatarile cu care se indeletniceau tinerii de seama lui, refuza lucrurile vremelnice, trecatoare, si alege mestesugul mestesugurilor: slujirea lui Dumnezeu, devenind ostas al lui Cristos. Isi petrece timpul in post aspru, priveghind si rugandu-se nopti in sir pentru iertarea pacatului de a fi curmat vietile puisorilor nevinovati, cugetand la maretia si bunatatea lui Dumnezeu, dobandind intelepciune, puritate si un ales comportament monahal.
Pentru sufletul sau mare si generos, in care au incaput toate vietuitoarele create de Tatal Ceresc, pentru faptele sale bune, Dumnezeu ii asculta toate rugile. Astfel, la varsta lui Iisus inainte de rastignire, lui Dimitrie i se pare o paguba a vietui pe pamant mai mult decat fiul lui Dumnezeu si, dorind sa zboare spre vesnicele lacasuri ceresti, se roaga fierbinte pentru a fi mutat din aceasta lume."
Dar aceasta penitenta i s-a parut prea blanda. Cunoscand din drumurile sale de pastor o pestera unde-si avea salasul o manastire, el s-a dedicat vietii monahale, atat de aproape de sufletul sau neprihanit. Dimitrie renunta la toate desfatarile cu care se indeletniceau tinerii de seama lui, refuza lucrurile vremelnice, trecatoare, si alege mestesugul mestesugurilor: slujirea lui Dumnezeu, devenind ostas al lui Cristos. Isi petrece timpul in post aspru, priveghind si rugandu-se nopti in sir pentru iertarea pacatului de a fi curmat vietile puisorilor nevinovati, cugetand la maretia si bunatatea lui Dumnezeu, dobandind intelepciune, puritate si un ales comportament monahal.
Pentru sufletul sau mare si generos, in care au incaput toate vietuitoarele create de Tatal Ceresc, pentru faptele sale bune, Dumnezeu ii asculta toate rugile. Astfel, la varsta lui Iisus inainte de rastignire, lui Dimitrie i se pare o paguba a vietui pe pamant mai mult decat fiul lui Dumnezeu si, dorind sa zboare spre vesnicele lacasuri ceresti, se roaga fierbinte pentru a fi mutat din aceasta lume."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu